
Context: statul suspendă emiterea titlurilor, dar nu și drepturile creditorilor
În ultimii ani, mecanismul de despăgubire gestionat prin ANRP și CNCI a fost marcat de o practică recurentă: statul adoptă ordonanțe de urgență prin care suspendă sau amână emiterea titlurilor de plată ori executarea acestora.
În plan concret, asta înseamnă că persoane care au câștigat proceduri administrative și au dobândit un drept de creanță cert sunt puse să aștepte, uneori ani, până la emiterea și plata efectivă a titlurilor.
Mesajul central al acestui articol este următorul: chiar dacă emiterea titlurilor este suspendată prin ordonanță, nu este suspendat și dreptul dvs. la reparație integrală. Putem solicita penalități/dobândă de întârziere pentru întreaga perioadă de întârziere, inclusiv pe intervalele acoperite de aceste ordonanțe.
Ordonanțele de suspendare – ce fac ele, de fapt?
Pentru a înțelege problema, trebuie să distingem între:
- dreptul de creanță al persoanei îndreptățite (recunoscut prin deciziile ANRP/CNCI, în temeiul Legii nr. 165/2013 și Legii nr. 164/2014);
- modalitatea tehnică prin care statul alege să stingă această creanță (emiterea titlurilor de plată și plata lor prin Ministerul Finanțelor, în condițiile legii și ale procedurilor adoptate, precum Ordinul MFP nr. 90/2017
Ordonanțele de urgență prin care se suspendă sau se prorogă emiterea/executarea titlurilor de plată intervin asupra mecanismului de plată, nu asupra existenței dreptului. Ele nu „șterg” creanța, nu anulează dreptul de proprietate asupra acesteia și nu pot transforma un drept recunoscut într-unul pur formal.
Chiar dacă, la nivel legislativ, s-au succedat mai multe ordonanțe care au împins în timp termenele de emitere a titlurilor (în logica unor OUG de tipul nr. 107/2024, nr. 10/2025 esența juridică rămâne aceeași:
- persoanei îndreptățite i s-a recunoscut o despăgubire;
- statul amână momentul la care dă efect concret acestui drept.
Această amânare nu este „gratuită” din punct de vedere juridic.
De ce putem cere penalități chiar și pe perioada suspendărilor?
Există câteva idei-cheie care susțin ferm această concluzie:
3.1. Dreptul de proprietate nu poate fi golit de conținut
Creanța recunoscută prin decizie ANRP/CNCI este o formă de proprietate. Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului protejează nu doar proprietatea „clasică” (imobile, bunuri), ci și drepturile de creanță recunoscute de autorități.
Atunci când statul, prin ordonanțe succesive, amână sine die valorificarea efectivă a acestui drept, ingerința devine disproporționată. Nu este suficient ca dreptul să existe „pe hârtie”. El trebuie să poată fi valorificat într-un termen rezonabil.
În lipsa unei compensații pentru întârziere, persoana îndreptățită suportă integral consecințele amânărilor, în timp ce statul „se creditează” gratuit. Aceasta contravine exigențelor de echilibru și proporționalitate.
3.2. Statul nu se poate prevala de propriile ordonanțe pentru a scăpa de dobândă
Regula de drept este clară: nimeni nu se poate prevala de propria culpă pentru a se exonera de răspundere. Ordonanțele prin care statul își suspendă propriile obligații nu pot fi transformate într-un scut împotriva plății dobânzii de întârziere.
Pe scurt: faptul că statul a decis să suspende, prin act normativ, emiterea titlurilor de plată nu justifică lipsa reparației pentru titularul creanței. Dimpotrivă, tocmai pe perioada acestei suspendări prejudiciul este mai evident, iar dobânda/penalitățile devin esențiale.
3.3. Dobânda legală penalizatoare curge de la momentul la care obligația trebuia, în mod normal, să fie executată
Chiar dacă mecanismul tehnic (emiterea titlului) este amânat, raportul juridic de despăgubire există, iar termenele rezonabile de executare pot fi raportate la:
- termenele prevăzute de lege înainte de intervenția ordonanțelor;
- data la care, în lipsa acestor suspendări, plata ar fi trebuit realizată.
În momentul în care statul depășește aceste repere, întârzierea devine imputabilă. Faptul că întârzierea este „acoperită” legislativ prin suspendarea formală nu schimbă realitatea: titularul creanței nu își primește banii la timp.
Prin urmare, putem construi acțiuni prin care solicităm penalități/dobândă de întârziere inclusiv pentru perioada acoperită de ordonanțele de suspendare, argumentând că:
- dreptul de creanță era deja recunoscut;
- ordonanțele nu pot suprima curgerea dobânzii;
- protecția dreptului de proprietate impune repararea integrală a prejudiciului prin întârziere.
4.Baza legală a penalităților: dobânda legală penalizatoare
În dreptul român, atunci când o obligație bănească nu este executată la timp, se datorează dobândă legală penalizatoare. Aceasta:
- se aplică indiferent dacă debitorul este privat sau public;
- nu are nevoie de o convenție specială;
- se calculează raportată la indicele de referință al BNR + un anumit număr de puncte procentuale
Pentru persoanele îndreptățite la despăgubiri ANRP/CNCI, aceste penalități au o funcție clară: compensează imposibilitatea de a folosi, la timp, suma cuvenită.
Important este că, în analiza noastră, termenul de la care curge dobânda nu este „împins” arbitrar de ordonanțele de suspendare. Dacă am accepta contrariul, ar însemna că statul poate, prin acte proprii, să elimine orice consecință a întârzierii – ceea ce ar lipsi de conținut regimul general al dobânzilor penalizatoare și protecția proprietății.
Ordonanțele – enumerate, dar nu absolute
În perioada recentă, întregul mecanism de despăgubire a fost afectat de ordonanțe care au:
- suspendat temporar emiterea titlurilor de plată;
- prorogat termenele de plată ale acestora;
- limitat, pentru anumite intervale, volumul plăților efective.
Fără a intra aici în tehnicalitatea fiecărui text, relevanța lor pentru dvs. este următoarea:
- ele explică de ce nu ați primit încă titlul sau plata;
- nu justifică însă absența dobânzii și a penalităților.
6. Ce putem face concret pentru dvs.
Pe baza acestor principii, strategia pe care o propunem clienților este următoarea:
- Analiza situației juridice și a dreptului de creanță
Verificăm deciziile ANRP/CNCI, stadiul emiterii titlurilor, corespondența cu autoritățile și eventualele plăți parțiale.
- Identificarea perioadelor acoperite de ordonanțe de suspendare
Stabilim intervalele în care emiterea titlurilor a fost suspendată și în care, în fapt, nu ați avut nicio posibilitate reală de a încasa despăgubirile.
- Determinarea datei de la care putem considera că obligația era, în mod rezonabil, scadentă
Raportăm această dată la cadrul legal inițial, la practica plăților și la momentul recunoașterii dreptului.
- Calculul penalităților/dobânzii pentru întreaga perioadă de întârziere
Inclusiv pentru intervalele în care emiterea titlurilor a fost suspendată prin ordonanțe.
- Formularea acțiunii în instanță
Solicităm obligarea statului la plata:
- dobânzii legale penalizatoare pentru toată perioada întârzierii;
- actualizării cu indicele de inflație, acolo unde este cazul.
7. Concluzie: ordonanțele pot suspenda titlurile, nu și dreptul la reparație integrală
Ordonanțele de suspendare au amânat, dar nu au anulat obligațiile statului. Din perspectiva dreptului dvs., acest lucru înseamnă că:
- dreptul de creanță rămâne un bun protejat;
- întârzierile succesive, inclusiv cele „acoperite” prin ordonanțe, generează un prejudiciu;
- acest prejudiciu poate și trebuie reparat prin dobândă legală penalizatoare și actualizare.
Penalitățile se pot cere pe întreaga perioadă de întârziere, inclusiv în intervalele în care statul a suspendat emiterea titlurilor de plată prin ordonanțe.
Dacă vă regăsiți în situația descrisă, nu sunteți lipsit de apărare. Aveți la dispoziție instrumente juridice efective pentru a transforma un drept amânat la nesfârșit într-o despăgubire completă, care să țină cont atât de suma principală, cât și de timpul pierdut.
Articolul are caracter informativ și nu reprezintă consultanță juridică pentru un caz anume.


